Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 

 
 

10 Aprilie – Ziua de naştere a medicului german Samuel Hahnemann, creatorul homeopatiei

Creat 18.06.10 21:53 | Ultima modificare 18.06.10 22:40

10 Aprilie – Ziua de naştere a medicului german Samuel Christian Friedrich Hahnemann (10 aprilie 1755 - 2 iulie 1843), creatorul homeopatiei

Ideea i-a venit când traducea Materia Medica a lui Cullen, profesor de medicină la Universitatea din Edinburg. În lucrarea sa, Cullen consacra 20 de pagini indicaţiilor terapeutice ale scoarţei arborelui de Cincona (din care mai târziu se va izola chinina) şi considera că succesul acesteia în tratamentul malariei se datora faptului că substanţa este amară! Explicaţia nu l-a satisfăcut pe Hahnemann ci l-a determinat să o testeze pe el însuşi pentru a vedea ce efecte are; (…) Astfel, în mintea lui Hahnemann a încolţit ideea că o substanţă capabilă să producă anumite simptome la un individ sănătos poate eradica simptomele similare ale unui individ suferind. Ceea ce nu este altceva decât principiul de baza al homeopatiei, <<Similia Similibus Curantur>>. (…)

Apar mai multe articole, cel mai important fiind cel din 1806 intitulat <<Medicina experimentală>> publicat în <<Jurnalul de medicină practică>> editat de Hufeland. Acesta era un medic renumit şi, deşi nu a împărtăşit ideile lui Hahnemann, a fost interesat de ele. Ideile principale ale acestui articol oferă deja o idee generală despre principiile şi practica homeopatiei:

- medicamentele trebuie alese numai în funcţie de simptomele pacientului;

- efectele medicamentelor pot fi cunoscute doar prin experimente pe oameni sănătoşi altfel nu se pot distinge simptomele bolii de cele ale remediului respectiv;

- alegerea remediului trebuie facută funcţie de principiul similarităţii;

- doza administrată este unică şi dintr-un singur remediu;

- dozele administrate sunt mici pentru a evita agravările;

- repetarea dozei se face funcţie de evoluţia simptomelor pacientului.

Punerea în practică a acestor principii, atât de diferite de cele ale medicinei ortodoxe ale acelui timp, i-au adus faima lui Hahnemann. În 1799 el publicase deja istoria unui caz de scarlatină tratat cu Belladonna. După exemplul său mai mulţi medici germani au folosit acest remediu în scop profilactic şi curativ; din 3747 de pacienţi menţionaţi într-un articol doar 91 au decedat. În 1812 în timpul razboiului cu Rusia, Hahnemann a tratat 180 cazuri de febră tifoidă din care unul singur a murit. În 1831 propune folosirea camforului contra epidemiei de holeră care a bântuit Europa de est. Unul din elevii săi din Leipzig a tratat 150 de cazuri având doar 6 decese în timp ce din 1500 de pacienţi trataţi alopatic au murit 821. Acestea sunt doar cateva exemple care-l îndreptăţesc pe Cleave să scrie în <> în 1873 despre Hahnemann:

<<Şi-a petrecut întreaga viaţă, după vârsta de 45 de ani, într-o extremă dăruire de sine, cedând totul, refuzându-şi totul pentru cauza umanităţii... Unii doctori îşi otrăvesc pacienţii prin experimente în interesul ştiinţei, dar Hahnemann s-a otrăvit pe sine pentru a-şi perfecta sistemul pe care îl promova. A lăsat înregistrarea a nu mai puţin de 106 substanţe pe care le-a experimentat pe el însuşi.>>" (http://www.mariusradu.ro)